Aparitia iPad sau altor ecrane generoase, dar scumpe, poate lasa impresia ca presa ar avea un viitor in ele. Un lucru complet fals, cel putin in Romania. Hai sa ne gandim cat costa noua jucarie, si cine este in targetul ziarului care se vrea citit astfel? Ar putea fi citit un ziar de 50 de bani, pe un dispozitiv de 400-500 de euro? O ipoteza cel putin interesanta, dar putin probabila.
Cu cartea, situatia citirii de pe un dispozitiv scump este una plauzibila. Cartea poate fi pusa in legatura cu educatia, cu standardul de viata ridicat, chiar daca nu intotdeauna oamenii educati au locuri de munca. Ea va ramane oglinda unui public elevat, care citeste pentru a descoperi, pentru a petrece timpul intr-un mod placut.
La celalalt pol, cititorul de ziar generalist este un public nu intotdeauna educat dar insetat de informatie, si nu in putine cazuri cu venituri insuficiente care sa-i permita sa acceada la achizitii scumpe cum ar fi iPad-ul. Prin urmare, presa are alte reguli de "citire" decat cartea, aceasta din urma rezonand si cu publicul care poate achizitiona instrumente electronice scumpe.
Presa este ieftina (sau ar trebui sa fie), si accesibila pentru toata lumea, in timp ce la carte lucrurile stau altfel. In afara barajului tehnologic, unealta care poate salva cel mai probabil printul este una care poate vedea printul digital fara investitii mari. Un ecran maricel de telefon mobil ar putea fi suficient pentru citirea pe coloane, astfel incat sa dea posibilitatea parcurgerii publicatiei, fara a fi tiparita pe hartie.
Mobilul a fost si este un instrument de comunicare folosit pentru voce. In ultimii ani insa, din postura de cel mai portabil instrument electronic, mobilul a inceput sa fie intrebuintat la tot mai multe alte functii de informare, chiar daca uneori vrem sa-l aruncam de sefi si persoane de care vrem sa scapam in concediu.
Publicatiile ar putea avea succes daca editiile digitale ar putea fi integrate in costul unui abonament usor de platit cu telefonul mobil, avand ca principal beneficiu doar un ecran ceva mai mare pentru a citi pagina pe „landscape” sau „portrait”. Nici stimularea achizitiei mai multor titluri nu ar fi o problema. Alaturi de beneficiul citirii si arhivarii la purtator, pretul de achizitie mic pe suport digital adecvat parcurgerii continutului poate salva printul de la un haos aproape iminent. Un haos in care intra incet dar sigur, pe zi ce trece, de la distributie si pana la publicitate, in conditiile in care doar pretul de vanzare si calitatea publicatiei ar trebui sa conteze, si nu suportul de livrare a informatiei existenta deja intr-o forma de exprimare deopotriva creativa si concisa.
Ramane de vazut ce editori si ce companii de telefonie mobila se vor diferentia oferind publicatiile preferate in variante digitale la purtator. Cel putin subsemnatul, tare as vrea sa imi arhivez colectiile Auto Motor si Sport din biblioteca de acasa pe mobil, sau rapoartele care mai apar in unele publicatii tiparite, dar care nu sunt disponibile si online.
