,,Înainte scriam simțind. Astăzi scriu gândind." Manuel Bulimar, McCann PR / The M Works.

Manuel Bulimar (foto) este Copywriter in cadrul McCann PR / The M Works, cu experiență in dezvoltarea de concepte creative, campanii integrate și proiecte de comunicare pentru branduri locale și internaționale. Activitatea sa acoperă zona de strategie creativă, copywriting și storytelling, contribuind la transformarea obiectivelor de comunicare in idei relevante pentru branduri și publicurile lor.

AdPlayers.ro / Opinii

,,Inainte scriam simțind. Astăzi scriu gandind". Manuel Bulimar, The M Works.

Nu mi-a fost niciodată frică de pagina albă. Poate pentru că n-am privit-o niciodată ca pe un gol, ci ca pe un spațiu in care incă nu s-a decis nimic. O pagină albă inseamnă libertate. Inseamnă că toate ideile au aceeași șansă să existe, că niciun drum nu a fost ales și că nimic nu este definitiv. M-a speriat intotdeauna mai tare pagina deja scrisă. Nu pentru că ar insemna că am terminat de scris, ci pentru că imi amintește că, odată cu fiecare propoziție, am renunțat la alte zeci care ar fi putut exista. Fiecare cuvant ales inchide alte posibilități, iar fiecare idee pe care decid s-o urmez lasă in urmă alte direcții pe care nu le voi mai descoperi niciodată.

Mult timp am crezut că meseria mea este să scriu. Astăzi cred că meseria mea este să aleg.

Prima dată am descoperit scrisul. Nici nu știam ce inseamnă copywriting, la bază. Aveam paisprezece ani și incercam, ca orice adolescent, să găsesc o formă prin care să comunic cu lumea din jurul meu. Nu eram omul care vorbea cel mai mult despre ce simte. In schimb, scriam. Ca intr-un jurnal neintrerupt și, totuși, discontinuu. Gandurile apăreau cand aveau nevoie să existe, fără să le chem și fără să incerc să le așez intr-o ordine anume. Pur și simplu le lăsam să curgă. Atunci scriam simțind.

N-aș fi crezut vreodată că felul acela de a mă exprima avea să devină, peste ani, o profesie.

Cand spun că sunt copywriter, aproape de fiecare dată urmează aceeași intrebare: „Adică scrii texte?” Iar uneori vine și completarea care mă amuză cel mai tare: „A, e unul dintre joburile alea inventate.”

Nu incerc niciodată să conving pe nimeni că nu este așa. In fond, ii ințeleg. Există meserii pe care le vezi fără să le observi. Mă gandesc doar că, pană să terminăm conversația, probabil au citit deja sute de cuvinte alese de oameni ca mine. Pe un panou, intr-o aplicație, pe un ambalaj, intr-un magazin, la un eveniment sau intr-un mesaj pe care l-au deschis fără să se intrebe cine l-a scris.

Și poate că nici nu trebuie. Cred că frumusețea meseriei mele stă tocmai in faptul că, atunci cand este făcută bine, oamenii răman cu ideea, nu cu autorul ei.

Cand am inceput să lucrez in creație, eram convins că voi fi plătit să scriu. Am descoperit destul de repede că mă inșelam. Există o diferență intre a scrie in masă și a scrie gandind, iar diferența aceasta am invățat-o in The M Works.

Nu m-a invățat nimeni să folosesc cuvinte mai frumoase. M-au invățat să mă indoiesc de ele. Să nu mă atașez de prima idee doar pentru că a venit repede. Să ințeleg că, inainte de a găsi răspunsul potrivit, trebuie să pun intrebarea potrivită. A fost momentul in care am realizat că scrisul nu mai este doar o formă de exprimare, ci un proces continuu de alegere.

Țin minte un proiect care mi-a dat mai multe bătăi de cap decat mi-ar plăcea să recunosc. Eram convins că naming-ul trebuia să pornească de la o expresie romanească, una pe care publicul brandului ar fi recunoscut-o imediat. Mi se părea direcția perfectă și, tocmai de aceea, am incercat s-o fac să funcționeze cu orice preț. Am răsucit-o in toate felurile, am schimbat cuvinte, ritmuri și sensuri, incercand mai degrabă s-o conving decat s-o descopăr.

N-a funcționat.

Mult timp am privit acel moment ca pe un blocaj. Astăzi il privesc ca pe una dintre cele mai importante lecții pe care le-am primit. Pentru că abia in clipa in care am renunțat la ideea de care eram atat de atașat, am observat că toate variantele pe care le consideram eșecuri mă conduseseră, de fapt, exact spre răspunsul pe care il căutam.

Varianta finală nu mai semăna aproape deloc cu punctul din care plecasem. Și era infinit mai bună.

De atunci incerc să-mi amintesc că nu orice idee bună este făcută să caștige. Uneori rolul unei idei este doar să te ducă suficient de aproape de cea care chiar trebuia să existe.

Poate de aceea zambesc cand primesc feedbackuri de genul „să fie in trend, dar original”. La inceput mă frustra. Astăzi mă fac să ințeleg că, de multe ori, adevărata provocare nu este să găsești răspunsul, ci să descoperi intrebarea pe care incă n-a pus-o nimeni.

Există momente in care imi intalnesc munca fără să mă aștept. Văd un nume de campanie, o propoziție sau un concept și imi amintesc că, la un moment dat, toate incăpeau intr-un document gol. Este un sentiment greu de explicat. Nu pentru că mă face să mă simt important, ci pentru că imi amintește cat de ciudat este să lași o parte din tine in lume fără să fie nevoie să-ți scrii numele langă ea.

Mi s-a părut intotdeauna că oamenii iși impărtășesc talentul in moduri diferite. Unii pictează. Alții compun muzică. Eu expun imagini prin cuvinte. Nu le vezi, dar speri să le simți.

De aceea mă regăsesc in imaginea umbrei. Umbra nu concurează cu lumina. O ajută să dea sens formelor. Le spune unde incep și unde se termină. Le dă adancime fără să ceară atenție. Așa imi place să cred că este și ceea ce fac eu. Dacă o idee ajunge in lume și pare că a fost intotdeauna acolo, inseamnă că mi-am făcut treaba. Nu pentru că oamenii iși amintesc cine a scris-o, ci pentru că nici nu mai simt nevoia să se intrebe.

Iar a doua zi dimineață mă intorc la o altă pagină albă. Nu pentru că nu știu ce urmează să scriu.

Ci pentru că, inainte să existe cuvintele potrivite, există intotdeauna libertatea de a le alege.

Inainte scriam simțind.

Astăzi scriu gandind.

Manuel Bulimar, Junior COPYWRITER, The M Works.

Mai mult in Business, PR