Strategii de promovare utilizate de presa româna la 1906
Sambata, 05 August 2006

Strategii de promovare utilizate de presa româna la 1906( AdPlayers.ro , Marian Petcu, marian_petcu2003@yahoo.com )

La 1906, în spatiul cultural românesc apareau 663 de ziare si reviste, fondate în diferiti ani, editate în limba româna ori bilingve. Populatia României era, la acea data, de 6.500.000 locuitori, de unde rezulta aproximativ un titlu de publicatie la fiecare 10.000 locuitori. O populatie majoritar analfabeta, pentru ca abia la 1910 cei alfabetizati vor detine o pondere de 40% (fata de 22 % în anul 1899). Un calcul simplu ne indica faptul ca daca doar 2.600.000 locuitori stiau sa citeasca, fiecarui titlu de publicatie îi reveneau 3.922 cititori. Un mediu nu tocmai favorabil pentru activitatile editoriale, în care societatile de presa erau nevoite sa se integreze si sa supravietuiasca. Iata de ce câstigarea si mentinerea atentiei cititorilor se dovedea atât de importanta, încât initierea unor de strategii de promovare era obligatorie. Ce le statea la îndemâna? Raspunsul îl oferim în studiul de fata.

Mai întâi, contextul. Cel mai mare tiraj îl avea cotidianul Universul, or tot ceea ce urma sa se inoveze în materie de captare a lectoratului trebuia sa tina seama de oferta acestuia. Cu numai doi ani în urma, Societatea Adevarul lansa pe piata cotidianul Dimineata, cu intentia nedeclarata de a concura Universul. Un ziar de dimineata, popular (Dimineata), alaturi de cel de seara (Adevarul), centrat pe actualitatea politica, sociala si culturala, promitea sa fie o formula editoriala de succes. Strategiile de auto-promovare vor duce, în cele din urma, la atingerea obiectivului comercial preconizat – în câtiva ani de la lansare, Dimineata atingea un tiraj de 100.000 exemplare, fata de cele 80.000 exemplare, câte tiparea Universul, pentru ca la 1936, Universul sa revina la pozitia de lider, cu 110.000 exemplare, fata de 104.000 exemplare ale Diminetii.

Produse editoriale (semi) promotionale

Dispunând de graficieni si de relatii în lumea tipografilor din Occident, administratiei ziarului Adevarul nu-i ramânea decât sa initieze editarea de carti postale, foarte des utilizate pe atunci. O oportunitate indiscutabila, pentru ca, asa cum rezulta din statisticile disponibile pentru anul 1906, reteaua postala româna a transportat 103.321.000 scrisori si carti postale, adica de trei ori mai multe decât în anul 1866. În acest mod se realiza un dublu scop – încasari din vânzari si un bun suport publicitar pentru promovarea marcii Adevarul.

„Cartile postale ale Adevarului. Cu începere de astazi punem în vînzare o serie de cinci carti postale ilustrate politice datorite iubitilor nostri artisti Mantu, N. Petrescu (Galna), Iser si Murnu. Verva desenatorilor nostri se uneste cu spiritul legendei si perfecta executiune în culori a cartilor noastre postale, executiune efectuata la Munchen, sub privighierea d-lui N. Mantu, care, se stie ca acum îsi perfectioneaza arta în capitala atît de artistica a Bavariei. Toti vînzatorii si depozitarii nostri au cartile postale ilustrate Adevarul, cari se vînd cu 10 bani bucata si 50 de bani întreaga serie de cinci carti. O noua serie este în preparatiune.” (Adevarul, 4 ianuarie 1906, p. 3) . 

În luna mai, Adevarul a lansat o noua serie de opt carti postale ilustrate, reprezentând caricaturile celor opt ministri ce compuneau guvernul la acea data.

Cadourile si reducerile de preturi

La 30 mai 1906, abonatii Diminetii erau anuntati ca pot primi gratuit carti de istorie, literatura româna ori straina, volume de poezie sau harti, cu preturi cuprinse între 0.90 si 18.00 lei, în functie de durata abonamentului. Abonatii pe trei luni, de exemplu, aveau de ales între cartile cu preturi cuprinse între 0.90 si 4.50 lei, cei pe sase luni, între 1 si 9.00 lei, iar pe cei pe un an, între 1 si 18.00 lei, având si posibilitatea unor câstiguri în bani si obiecte, în urma tragerii la sorti:

„Noul abonament cu premii. Dela 1 Iunie Dimineata a deschis un nou abonament cu premii si anume: în bani 2.000 lei. În obiecte: 1. una masina de scris Yost în valoare de 700 lei, dela renumita companie engleza The Tipewriter Co. Ltd., sucursala în Bucuresti, Calea Victoriei 71 (Hotel Splendid). 2. un gramofon perfectionat cu pavilion mare, mobil, din renumita marca The Star furnizat de marele magazin de muzica Jean Feder, Calea Victoriei 54. 3. o mandolina napolitana foarte fina si eleganta, cu bogate ornamente din sidef, furnizata de magazinul general La Harpa, strada Coltea No. 5. 4. una masina de cusut, de picior, Singer perfectionat, neîntrecuta în soliditate, lucrare si eleganta, complecta cu 14 aparate ajutatoare dela marele magazin cu masini de cusut Compania americana, piata Sfântu Gheorghe, Bucuresti. 5. una pusca de vânatoare cu doua tevi, calibru 12, cheia de deschidere între cocoase, cu triplu zavor transversal de siguranta Greener (…) 6. un binoclu de teatru, de sidef. 7. un binoclu de piele, tot pentru teatru. 8. un binoclu de piele pentru câmp, curse, etc., etc. 9. un barometru de lemn sculptat. 10. o trusa de calatorie. 11. o oglinda cu trei fete. 12. un sac de mâna, de piele, cu lantisor. 13. un cadru pentru fotografii. 14. un barometru de nichel. 15. 150 de diferite brose de mozaic…”.( Adevarul, 4 ianuarie 1906, p. 2. ) 

Pentru obiectele de mai sus, redactia nu cheltuia decât contravaloarea spatiului editorial în care aducea multumiri companiilor / magazinelor care le oferise, o singura data, adica aproape nimic.

La 20 noiembrie, „Abonamentul special” la Dimineata oferea posibilitatea de a câstiga trei premii în valoare de 20.000 lei: 1. o calatorie la Paris, dus – întors, clasa a II-a, „zece zile întretinerea a 25 lei pe zi, oprire facultativa la Pesta, Viena si Münich”; casa din strada Popa Nan, nr. 33, compusa din trei camere, bucatarie, pivnita, renovata si mobilata, în valoare de 10.000 lei; 3. un trusou complet de dama (500 lei) si un ceas de aur pentru dama (200 lei). (Adevarul, 20 noiembrie 1906, p. 2.).  Spre comparatie, pretul unui ziar era de 5 bani.

Si redactiile concurente ofereau servicii si premii abonatilor lor. Revista Progresele Stiintei, de exemplu, asigura consultatii gratuite abonatilor, la medici si avocati renumiti din Bucuresti, Ploiesti, Pitesti, Braila, Botosani, Câmpulung, Husi etc., dar si spectacole gratuite la cinematograf, premii (pian, mobilier pentru dormitor, birou, lampa de bronz, binocluri s.a.m.d.). Redactia era mai degraba un depozit de marfuri, numit „expozitie comerciala”, în care erau prezentate diferite produse manufacturate de import, pe care le vindeau direct ori prin posta. Moda Ilustrata oferea „ca premiu absolut gratuit” câte un „patron croit”, adica model de fusta, bluza etc., „în marime natural(a)”, înca din anul 1898. (. Almanachul Ilustrat al Ziarului Adevarul pe anul 1898, Editura Adevarul, Bucuresci, p. 82).

Elemente ale culturii seriale   

Alte acrose pentru cititori erau foiletonul („Foita Diminetei” ori a Adevarului) publicat în pagina a doua a fiecarei editii, brosurile de 5 bani si cele gratuite. Buna oara, dupa epuizarea romanului Cavalerii Muntilor, publicat în foileton, din 26 iunie începea „ Moartea unei calugarite. Roman de aventuri. Pagini scrise de o tânara fata care a reusit a fugi dintr-o mînastire dupa ce a suferit torturi cumplite (…) desvaluesc tainile mînastirilor si contin pagini de duosie sfîsietoare si cruzimi sângeroase”. Pruncucigasa Nevinovata sau Luiza cea frumoasa era titlul unei alte povestiri, care a aparut în fascicole la intervale de circa o luna, ca si Regele Catacombelor ori Roman al preotului Gapon. În paginile Diminetii se mai puteau citi Crima si iubire. Mare roman de senzatie, Orbul sau jertfa unei femei, de René de Pontjest, Marchiza blestemata si altele. Seria fascilolelor (brosurilor) a continuat cu Fantoma Neagra, Ars de viu într-o caldare, Misterele Francmazonilor, Ziua nuntii – ziua mortii, Romanul lui Farcas Mór, spaima Ungariei, din 3 decembrie, O bestie femeiasca s. a. m. d. Dupa cum aratam mai sus, unele dintre ele se distribuiau gratuit cumparatorilor ziarelor Adevarul sau Dimineata (se tipareau pe o pagina de ziar, format mare, opt pagini de text cu episoade din povestirea respectiva – pliate si adunate, aceste pagini se transformau într-un volum de mici dimensiuni).

 Dar foiletoane mai publicau si alte ziare. Se putea gasi ceva cu adevarat senzational prin care sa diferentieze un ziar de celelalte? Fireste. Memoriile lui Puiu Alexandrescu, fost sef al Sigurantei publice a Capitalei, pe care redactorii de la Dimineata îl vor convinge sa le publice: 

„… Dimineata va începe în ziua de Duminica 12 Februarie publicarea memoriilor d-lui Puiu Alexandrescu. E prima încercare de acest gen în tara romîneasca si se explica nerabdarea cu care publicul cititor asteapta aceasta aparitiune care va face senzatiune. În adevar, ce poate fi mai interesant decât culisele unei crime? Noi citim în ziare ori auzim la Curtea cu juri istoricul sec si banal al cutarei afaceri celebre. O parte însa ramîne în umbra: chipul viu prin care s’au descoperit criminalii, peripetiile acestei lupte între cel vinovat si acela care are îndatorirea de a descoperi crima si pe vinovat. Or, lupta aceasta dintre doi oameni, ambii înzestrati cu energie, este una din cele mai senzationale si mai interesante (…) O scriere originala, senzationala, captivanta si care va face epoca si în ziaristica romîna si chiar în literatura tarei”.( Adevarul, 3 februarie 1906, p. 3. )  

Publicarea informatiilor detinute de cel care fusese sef al politiei Bucurestiului, timp de 20 ani („Politia de Siguranta a Capitalei”, cum se numea pe atunci) s-a dovedit o buna arma în lupta cu concurenta, pentru ca oricât s-ar fi straduit jurnalistii, cele mai mici detalii ale crimelor de tot felul nu le puteau afla.

Cei de la Adevarul încercase si ei, la sfâsitul anului 1905- începutul anului 1906, o astfel de formula, prin publicare, în foileton, a Memoriilor lui G. Manolescu (Principele Lahovari), care nu se dovedisera la fel de atractive ca cele ale politistului sef.

Titlurile foiletoanelor si cele ale brosurilor gratuite ori de numai 5 bani, publicate de Societatea Adevarul/Dimineata erau suficient de acrosante pentru public, fie si numai prin titluri: Ucigasii de copii (relatari din Germania anului 1862), Contele de Monte Cristo (de A. Dumas-tatal), Otravitorii din Chicago (de Upton Sinclair), Din viata de puscarie (de V. Scînteie, jurnalistul iesean care îl ucisese în duel pe un coleg de breasla, S. Prasin, fapta pentru care a stat sase luni în detentie), Între flacari si prapastie, Vanghele Zioni Cataonul („mare roman original de actualitate de Ludovic Daus”), Memoriile lui Don Juan, Amorurile Regelui Belgiei, Misterele unui mormânt („ relatînd în chip maestru sfîsietoarele scene din viata familiilor sarace ale caror fiice sînt necinstite si parasite”), Caseta cu cap de mort („mare roman dramatic si popular”) si asa mai departe.

Spectacolele gratuite

Pentru a-si seduce cititorii si a-i fideliza, administratia ziarului Dimineata s-a gândit ca o modalitate accesibila o constituiau spectacolele gratuite.

„Cititorii Diminetei GRATIS la circ Marti seara 14 curent. Directiunea Diminetei doritoare sa ofere cititorilor sai o reprezentatie gratuita la marele circ Henry, a cumparat pentru seara de Marti curent toate locurile pentru aceasta splendida reprezentatie si le ofera gratis cumparatorilor cu numarul al Diminetei. Pentru a putea asista la aceasta reprezentatie (…) sunt rugati sa se prezinte (…) între orele 10 dimineata si 5 seara la palatul Societatei Adevarul, strada Sarindar cu cupoanele ce se gasesc în josul paginei a treia în numerele obisnuite ale Diminetei din zilele de azi Duminica, mîine Luni si poimîine Marti…”.( Adevarul, 13 februarie 1906, p. 2.)

De remarcat repetarea titlului ziarului de patru ori în acelasi anunt, dar si chemarea cititorilor la sediul societatii editoare, pe strada Sarindar, pentru a fi vazuti de redactiile concurente, pentru ca acolo se aflau sediile celor mai importante ziare ale momentului.

În perioada 19 -23 mai 1906, Dimineata îsi rasfata din nou cititorii cu spectacole gratuite la celebrul târg Mosi, accesul facându-se pe baza unui cupon din ziar, pentru ca la 12 iulie, acestia sa fie anuntati ca peste trei zile puteau viziona doua spectacole, platind doar jumatate din pretul biletului, în Gradina Rasca, unde urma sa se joace comedia „Odai mobilate” sau în Parcul Otetelesanu, opereta „Fata spalatoresei”. Ce însemna jumatate de pret? 6 lei la loja, în loc de 12 lei, 50 de bani un loc la mese, fata de 1leu, cât costa de obicei. Spre comparatie, un salariu mediu era de circa 200 lei.

La 22 iulie, „Mare Serata á giorno la Expozitie”, spectacole organizate pentru publicul vizitator, la care cititorii Diminetii aveau acces platind doar jumatate din pretul biletului. În ziua de 19 august, de asta data în Parcul Otetelesanu, tot la jumatate de pret, opereta „Voevodul Tiganilor”, la 1 septembrie, comedia „Vasilache Astronomu”, seria gesturilor de atragere a cititorilor continuând cu alte spectacole de teatru, cinema, opera ori circ.

Relatii publice de eveniment: „Expozitiunea Generala Româna”

Sau „expozitia jubiliara”, cum a mai fost numita era un eveniment de importanta nationala, consacrat aniversarii a 40 de ani de când regele Carol I venise în tara.

„În sala de depesi a ziarului Adevarul s-a înfiintat un birou de închirieri de camere si apartamente mobilate sau nu, pe tot parcursul duratei expozitiei, cu luna, saptamîna si ziua”, anunta Adevarul, a carui administratie luase initiativa constituirii unui birou de voiaj.

În perimetrul rezervat expozitiei jubiliare din anul 1906, Adevarul va inaugura un pavilion propriu (asa cum aveau ministerele, marile companii române ori straine, unele pavilioane apartinând unor state cu care România avea bune relatii etc.) în care edita un ziar de eveniment, colecta publicitate si facea ceea ce numim astazi relatii publice:

„În tot timpul expozitiunei va apare zilnic, la ora 6 Adevarul Expozitiunei, ziar oficial al Expozitiunei. Adevarul Expozitiunei va imita marele ziar Figaro, care a avut cunoscutul succes la Expozitiunea din Paris, si va fi scris, tiparit în expozitie într-un pavilion frumos, special construit (…) unicul ziar, în Expozitie, cu dreptul de a primi spre publicare orice fel de anunciuri comerciale …”. (Adevarul, 1 mai 1906, în cele din urma, ziarul de eveniment se va numi Adevarul la Expozitie). 

Adevarul, ca de altfel si celelalte publicatii ale acestui grup de presa, concesionasera publicitatea Agentiei Carol Schulder & Comp., cei ce obtinusera în vara anului 1906 si concesiunea exclusiva a afisajului în Capitala. Pavilion propriu va avea si concurentul Universul.

Alta tiparitura de eveniment a fost „o calauza a Bucurestiului care cuprinde tot ce ar putea interesa un vizitator al capitalei…”, în limbile româna si germana. Bine promovat în paginile ziarului, pâna spre toamna, acest ghid turistic pare sa fi adus profituri considerabile editorilor.

Expozitia Generala fusese vizitata numai în intervalul 4 – 10 iunie de 142.892 persoane, în 11 iulie de 2.796 persoane si 17 trasuri, 12 iulie de 1.910 persoane si 13 trasuri, în 13 iulie de 3.306 persoane si 13 trasuri si asa mai departe. Erau cifre impresionante la acea data. Numai din judetul Bacau au sosit la un moment dat 2.000 de tarani, alti 1.000 de meseriasi din toata tara, mii de soldati si ofiteri, aromâni din  Bitolia, Salonic si alte localitati, români din Transilvania (400 din Brasov) si Bucovina etc. Programata sa se închida la 15 noiembrie, din cauza fluxului mare de vizitatori, expozitia se va închide la 23  noiembrie, orele 14.00 (Adevarul, 25 iulie 1906)

O alta modalitate de a fi permanent în atentia cititorilor era publicarea rezultatelor tragerilor la sorti pentru Loteria Expozitiei, organizarea unor receptii pentru ziaristii straini sositi în Bucuresti, oferirea de informatie utilitara (ce reduceri de pret se puteau obtine, unde si cum, ce comercianti ar trebui evitati etc.)

Redactiile realizau reportaje si anchete atât despre evenimentele mondene, cât si despre disfunctiile identificate în timpul derularii manifestarilor (toxiinfectii alimentare, negustori necinstiti si altele). Bunaoara, la 25 iulie, redactia Adevarul a considerat ca este îndreptatita sa semnaleze  faptul ca:

„Administratia mînastirei Agapia a instalat în pavilionul sau o ruleta ai carei proprietari sunt doi greci, cari spoliaza lumea ca în codru, iar batrînul Goian, colegul si prietenul de scoala al scriitorului nostru Creanga, nu-i permite sa vînza carne si zarzavat ca sa nu concureze pe favoritul administratiei d. Vasile Spiru. Acest lucru fiind prea scandalos, credem ca e bine sa fie cunoscut publicului românesc si autoritatilor mai superioare”.( Adevarul, 25 iulie 1906 )  

Diversificarea continutului editorial

Stirile externe erau asigurate, pentru Adevarul si Dimineata, de corespondenti permanenti din Londra, Paris, Berlin, Viena si Budapesta, la care se adaugau cele preluate de la agentii telegrafice ori din presa straina. Dimineata avea 22 jurnalisti, dintre care 18 redactori, la sediul din Bucuresti si 47 corespondenti în tara, noua, în strainatate (în anul 1938, cele doua ziare, Adevarul si Dimineata erau realizate de 250 persoane, ziaristi, tipografi, administratie). Se cultivau genuri jurnalistice care sporeau autenticitatea informatiilor, cum ar fi interviul si „interview-express”, ancheta, reportajul realizat de câte un „trimis special” în diferite localitati.

În anul 1906, Adevarul avea o rubrica permanenta numita „Jurnalul Femeii. Stiri femenine”, semnata uneori „A”: cuprindea stiri despre evenimente în care erau antrenate femei – actiuni de caritate, educatie, casatorii ale celebritatilor, activitati ale femeilor din alte tari, carti, spectacole în care jucau actrite cunoscute etc. Anchetele erau cel mai adesea ilustrate cu desene ce reprezentau chipurile actorilor evenimentelor investigate, uneori, chiar cu fotografii ale acestora – prima fotografie din Adevarul a aparut la 13 august 1906, în pagina a doua, fiind vorba de portretul „Dr. Radovici”(cu ocazia congresului socialistilor). Avea si rubrica „Cutia cu scrisori”, în cadrul careia raspundea cititorilor - o forma de interactiune laudabila, pentru acea data.

Alte rubrici noi: listele abonatilor la reteaua de telefonie  (pe atunci un post telefonic având doua cifre -12/71, de exemplu), listele noilor expulzati, rezultatele diferitelor concursuri (bacalaureat, licenta, promovari, transferari de personal etc.), listele comisiilor de examinare pentru diverse concursuri s.a.m.d., totul pentru a maximiza adresabilitatea ziarului.

Constructia institutional - identitara

Administratia organizase înca din anul 1905 „Biroul de Contencios si Informatiuni al ziarului Adevarul. Director: L. Vornea, Licentiat în Drept se pune la dispozitia publicului din toata tara pentru ori-ce informatiuni judiciare, administrative si comerciale. Se însarcineaza de asemenea cu îndeplinirea ori-carei formalitati la ministere, tribunale si autoritati. Orele de Birou: 9-10 a.m. si 5-7 p.m. …”.( Adevarul, 4 ianuarie 1906 )

  Biroul îsi continua activitatea si în anul 1906, cu servicii gratuite, taxe modeste fiind percepute pentru serviciile oferit, abia în a doua parte a anului. În acest mod, redactiile Adevarul si Dimineata îsi faceau o buna promovare oferind ajutor unei populatii, în buna masura analfabeta,  reporterii primind, în  acelasi timp,  numeroase subiecte de articole chiar în holul cladiri în care lucrau.

O preocupare constanta a redactiilor amintite a fost aceea de a colecta fonduri pentru diferitele urgente ale angajatilor sai, dar si pentru breasla. Asa se face ca anual erau organizate baluri cu tombole, loterii ale presei, spectacole ale caror încasari erau destinate jurnalistilor pensionari, bolnavi ori someri, vaduvelor ori orfanilor jurnalistilor etc.

Iata un exemplu, în acest sens:

„Miercuri, 12 iulie, în Parcul Otetelesanu, Compania Lirica Romîna, condusa de C. Grigoriu oferea o reprezentatie cu opereta „Curse Gratare!, de Victor Lean, în beneficiul Societatii Dimineata a Personalului atelierelor Adevarul si Dimineata pentru marirea fondului Societatii si înfiintarea unei sectii medicale”, sub patronajul lui C. Mille, vicepresedinte al Sindicatului Ziaristilor, directorul ziarelor Adevarul si Dimineata. Spectatorii puteau participa si la o tombola, la care se puteau câstiga 1.000 de obiecte”. (Adevarul, 12 iulie 1906)  

Listele de subscriptii pentru ajutorarea familiilor celor decedati, din afara profesiei, adevarate campanii de colectare de fonduri (numele donatorilor fiind publicate zilnic, împreuna cu sumele donate, într-o rubrica speciala), pentru ridicarea unor monumente ale personalitatilor culturale ori politice, colectarea de haine si diferite lucruri pentru sprijinirea celor saraci erau alte gesturi prin care redactiile manifestau o anumita responsabilitatea sociala si îsi construiau prestigiul.

A profita de oportunitatile oferite de diferite evenimente a fost iarasi o constanta a ziarelor evocate, pentru ca începând cu ziua de 8 septembrie, Bucurestiul a gazduit 14 congrese – Congresul Asociatiei Române pentru Raspândirea si Înaintarea Stiintelor, Congresul Bancilor Populare, Congresul International de Proprietate Literara si Artistica, Congresul de întemeiere a Partidului Taranesc, al V-lea Congres al Corpului Didactic (cinci zile au durat lucrarile), Congresul Asociatiunei Medicilor (din 14 septembrie), Congresul Corurilor Germane, Congresul de Sah (primul din România), Congresul Stiintelor Sociale, Congresul Învatamântului Artelor Industriale si al Meseriilor (început la 25 septembrie), Congresul Farmacistilor (se împlineau 25 ani de la înfiintarea Asociatiei Farmacistilor din România), Congresul Societatii Agrare (23-24 octombrie), Congresul absolventilor Scolilor Comerciale, pentru a nu mai aminti congresul socialistilor, pe cel al liberalilor s. a. m. d. Practic, toate elitele tehnice, culturale, artistice, politice au fost prezente în Capitala în intervalul septembrie – octombrie, o ocazie tocmai buna de a le capta atentia si bunavointa prin mediatizarea evolutiilor lucrarilor, prin interviuri si reportaje etc.

Poate ca cea mai importanta modalitate de a câstiga simpatia cititorilor, si nu numai a lor, a fost asistarea celor aflati în dificultate, adica interventia în sensul repararii unor injustitii, apelul la norma juridica:

„Fiecare cititor al nostru stie ca ori ce nedreptate li s’ar întâmpla, când toate autoritatile îl parasesc, sub acoperisul acestui ziar mai gaseste adapost. Simplul cetatean care e sicanat de administratie, micul functionar neglijat de cei puternici; marele functionar nedreptatit; soldatul maltratat; ofiterul trecut cu vederea la înaintare sau doborît de alte nedreptati disciplinare; taranul exploatat fara mila si meseriasul suferind de foame; fiica din popor înselata si copilul parasit; acuzatul pe nedrept sau osînditul fara de vina, -  cu un cuvînt tot locuitorul acestei tari de orice nedrepate ar avea sa se plînga, stie ca atunci cînd orice speranta s’a dus, mai exista una, aceea de a recurge la glasul de alarma si care rasuna departe, al Adevarului”, nota Constantin Mille, într-un editorial intitulat „Puterea Adevarului”.( Const. Mille, „Puterea Adevarului”, în Adevarul, 13 septembrie 1906 ) 

Asadar, punerea pe piata tipariturilor a unor produse editoriale (semi) promotionale, cadourile si reducerile de preturi, valorificarea a ceea ce numesc elemente ale culturii seriale (foiletoanele, în special), oferirea de spectacolele gratuite, promovarea unor relatii publice de eveniment (în contextul „Expozitiunii Generale Române”), diversificarea continutului editorial si grija pentru constructia institutional – identitara reprezinta, în opinia mea, principalele modalitati prin care doua dintre cele mai importante ziare din anul 1906 au reusit sa stabileasca o relatie de încredere cu cititorii lor, sa obtina audiente mari, prin urmare, profituri considerabile. Este suficient sa spunem ca în anul 1906, prin strategiile de mai sus, precum si prin parteneriatul cu Agentia de Publicitate Carol Schulder & Co. s-au încasat venituri de 130.000 lei pentru publicitate, fata de 65.000 lei, în anul 1905 si circa 43.000 lei, încasati în anul 1904 (Adevarul, 21 noiembrie 1906, p. 2.)

Este de dorit ca redactiile ziarelor de astazi sa reflecteze asupra acestor strategii, probate în urma cu 100 de ani, sa adapteze – inoveze, de asa maniera încât, fara angajamente politice declarate ori ascunse, sa se pozitioneze pe piata presei cu sanse. Desigur, contextul social si politic de acum are alte date, însa cele prezentate mai sus dovedesc faptul ca, pe o piata dominata de presa angajata politic s-au putut promova strategii redactionale apte sa confere independenta fata de toti competitorii politici. A te angaja alaturi de o entitate politica presupune, din start, a renunta la acea parte a cititorilor care nu îti împartasesc optiunile politice, fapt înteles în momentul evocat si, în mod inexplicabil, ignorat, de atâtea ori, în zilele noastre.

BIBLIOGRAFIE

- Almanachul Ilustrat al Ziarului Adevarul pe anul 1898, Editura Adevarul, Bucuresci

Const. Bacalbasa, Bucurestii de altadata, Editura Minerva, Bucuresti, 1993

Ioan Georgescu, Din presa periodica în România, Editura Revistei Vestitorul, Oradea, 1938

Marian Petcu, Jurnalist în România - istoria unei profesii, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2005

Colectia ziarului Adevarul, Bucuresti, 1906

Colectia ziarului Dimineata, Bucuresti, 1906

DESPRE AUTOR

Marian Petcu (foto), 45 ani, este cadru didactic - Conferentiar Universitar Doctor la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicãrii, Catedra de Antropologie Culturalã si Comunicare,  Universitatea din Bucuresti,  Doctor în Sociologie (studii doctorale la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala), Specialist în Presa Scrisa (Studii Postuniversitare la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii) si licentiat în jurnalism la Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Jurnalism.

Pe lânga materialele publicate ca editorialist al revistei AdPlayers, Marian Petcu mai este autorul unor numeroase articole si studii din spatiul publicistic de profil: Jurnalism & Comunicare - Revista Românã de Stiinte ale Comunicãrii, (Universitatea din Bucuresti - Editura Tritonic) - "Agentiile de publicitatea din România - schita istorica ", "Relatiile publice - atestari românesti in revista", Revista Româna de Comunicare si Relatii Publice - "Presa scrisa româneasca- o lecturã sociologicã",  The Global Network. Communication and Society / Le Reseau Global. Communication et Societe en Europe de L’Est, revista de publicitate AdMaker. -" O istorie a publicitatii românesti", coautor a numeroase studii colective romanesti si internationale, si participant la numeroase studii si sesiuni de comunicare stiintifica din România si din lume.

Autor sau coordonator al unora dintre cele mai importante lucrari de cercetare de profil din România postecembrista,  Marian Petcu a semnat lucrari precum Cenzura în spatiul cultural românesc (coordonator - Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2005), Jurnalist în România - istoria unei profesii, Editura Comunicare.ro ( Bucuresti, 2005), O istorie ilustratã a publicitatii românesti, Editura Tritonic (Bucuresti, 2002), Istoria presei române, antologie, Editura Tritonic, (Bucuresti, 2002), Sociologia mass media, Editura Dacia, (Cluj-Napoca, 2002) Tipologia presei românesti, Institutul European, (Iasi , 2000 prefata de prof. univ. dr. Ioan Dragan), Puterea si cultura. O istorie a cenzurii, Polirom, (Iasi, l999, prefata de prof. univ. dr. Mihai Coman ).


PUBLICITATE: